de Darius Szasz, clasa a X-a B
Sunt momente când inima bate mai tare, iar emoțiile eclipsează gândurile pe care, cuminte, le dictează rațiunea. Sunt clipe în care liniștea din jur pare să apese mai greu decât orice cuvânt rostit. O astfel de experiență a fost cea a urcării mele pe scena concursului de discursuri publice ,,Vocea unei Generații”, ediția a II-a.
Competiția „Vocea unei Generații” este destinată elevilor de liceu din toată țara și își propune să încurajeze tinerii să-și exprime opiniile, să gândească critic și să participe activ la discuții despre societatea în care trăim. Nu este doar un concurs, ci este un mediu în care ideile sunt exprimate și curajul devine auzit.
Tema ediției a II-a a fost ,,Modelele generației Z: între like-uri și valori”, un subiect profund și actual, care propune o analiză a influenței mediului online asupra valorilor reale ale tinerilor de ziua de azi. Tema evidențiaza modul în care, uneori, tinerii din generația noastră își aleg modelele și reperele mai mult în funcție de perfecțiunea afișată în fața camerei, decât de valorile autentice pe care acestea le reprezintă în realitate. Fiecare discurs a reprezentat o analiză a modului în care suntem afectați de ceea ce vedem online și a diferenței între aparență și autenticitate.
Înainte să pășesc pe scenă, părea că timpul se scurge în alt mod. Cu fiecare minut de așteptare, emoțiile deveneau din ce în ce mai intense. Simțeam cum inima îmi bate puternic, gândurile îmi erau încurcate și îmi reluam în minte ideile într-o încercare de a le controla. În tot acest timp, simțeam și o liniște interioară ciudată, dictată de acel aspect al ființei mele care știa că trebuie doar să am încredere.
Când, în sfârșit, am urcat pe scenă, am văzut în fața mea cei 13 jurați. Sala îmi părea uriașă, iar lumina mai puternica decât mă așteptam. Pentru o secundă, totul s-a oprit. Apoi, am început să vorbesc.
În timpul discursului, emoțiile nu au dispărut, dar s-au transformat. Frica a devenit energie pozitivă, iar nesiguranța, concentrare. Fiecare cuvânt rostit mi-a întărit convingerea că vocea mea chiar contează. Nu mai era doar un discurs, era o parte din mine. Timpul a trecut surprinzător de repede. Deși trebuia să susțin un discurs de minimum 3 minute și 30 de secunde și maximum 4, am avut senzația că expunerea mea a durat doar un minut întreg.
Când am coborât, am simțiți o eliberare foarte mare, greutatea din piept dispărându-mi.Tot ce se mai auzea în jurul meu erau aplauzele și cuvintele frumoase din partea familiei, a prietenilor și a doamnei diriginte.
La final, munca mea a fost răsplătită cu Mențiunea I, un rezultat care înseamnă mai mult decât o poziție, înseamnă confirmarea că fiecare emoție trăită acolo a avut un sens.
Reproduc mai jos discursul meu în integralitate:
„Eu cred că trăim într-o perioadă interesantă. Atât de interesantă încât, dacă acum 20 de ani mergeam la bunica mea și îi spuneam că o să îmi aleg modelul în viață după cât de bine îi stă lumina unui led light pe față… probabil îmi recomanda o pauză de la televizor.
Dar uitați-ne aici!!!
Generația Z are superputeri. Serios! Putem afla în 10 secunde cum să facem paste carbonara, cum să investim în crypto și cum să ne vindecăm emoțional… toate de la aceeași persoană care filmează din bucătărie, cu un motan în brațe și cu trei filtre pe față.
Acum câțiva ani, urmăream și eu o persoană online care părea… perfectă. Omul avea tot: haine perfecte, zâmbet perfect, păr ca dintr-o reclamă la șampon…
Și fără să-mi dau seama, am început să mă compar.
Să mă îmbrac ca el.
Să vorbesc ca el.
Probabil dacă mai continuam puțin, îmi schimbam și grupa sanguină ca să fim compatibili.
Aveam impresia că dacă devin „ca el”, o să fiu mai bun. Mai interesant. Mai apreciat.
Dar știți ce e amuzant?
Cu cât încercam mai tare să fiu altcineva, cu atât deveneam o versiune mai ieftină a cuiva care nici măcar nu știa că exist.
Și cred că asta pățește uneori generația noastră.
Știm ce mănâncă influencerii la micul dejun, dar nu mai știm ce ne place nouă.
Știm toate trendurile de pe TikTok, dar dacă ne întreabă cineva „Care sunt valorile tale?”, intrăm în buffering.
Acum, să fim sinceri: like-urile sunt tentante.
Un like îți dă impresia că exiști.
O sută de like-uri îți dau impresia că ești.
Două sute, gata, Oscar, red carpet, Grammys.
Și da, e normal să avem modele. Toți avem.
Confuzia apare când încercăm să copiem oameni, în loc să ne inspirăm de la ei.
Nu trebuie să fim perfecți.
Nimeni nu arată dimineața ca în poza de profil de pe Instagram.
Nici măcar poza însăși.🙂
Și eu am un model, clar!
Billie Eillish, vă vine sa credeți?!!
Billie nu a devenit celebră pentru că încerca să fie „perfectă”. Din contră. A venit într-o industrie unde toată lumea încerca să arate impecabil și ea a apărut îmbrăcată oversized, cu părul verde și cu expresia unui om care tocmai a fost obligat să socializeze.
Dar exact asta a făcut-o diferită.
Pentru mine, poate și pentru alti adolescenți, Billie Eilish a devenit mai mult decât o cântăreață. A devenit dovada că poți să fii vulnerabil, diferit, ciudat chiar și totuși apreciat, pentru că mereu a fost ea însăși.
Billie a vorbit despre anxietate, nesiguranță, presiune și despre frica de a nu fi suficient.
Lucruri pe care mulți adolescenți le simt, dar nu le spun.
Avem nevoie de oameni reali, de modele care să ne amintească faptul că valoarea unui om nu stă în filtre, followeri sau validare online.
Llike-urile durează câteva secunde. Valori precum sinceritatea, autenticitatea, respectul, curajul de a fi diferit rămân.
Adevărata lecție pe care am învățat-o de la Billie Eilish nu este cum să ma îmbrac sau cum să arăt. Ci cum să am curajul de a fi eu într-o lume care încearcă în fiecare zi să ne facă să fim altcineva.
Vă mulțumesc!”
Înainte de a încheia acest articol, vreau să vă las un gând foarte simplu.
Dacă vreodată va apărea frica de a vorbi, de a vă spune opinia, de a ieși în fața unor oameni, amintiți-vă de un lucru: frica nu dispare înainte de curaj. Curajul apare chiar în timp ce frica există. Nu trebuie să fiți perfecți, nu trebuie să aveți toate răspunsurile din lume. Trebuie doar să încercați și să începeți. Ca să ne putem învinge frica, trebuie să o confruntăm, doar așa putem descoperi că dincolo de ea, există mereu o versiune mai curajoasă a noastră.
Uneori, cea mai importantă voce pe care o poți auzi este chiar a ta!
