de Antonia Mîndru, clasa a XI-a B
Dacă existența mea ar fi un roman, acesta ar fi unul dintre cele mai concentrate capitole. O spun, fiindcă valoarea experiențelor ce urmează poate ușor scăpa unui lector detașat. Pentru mine, însă, patru zile petrecute în Sibiu, înconjurată de elita liceenilor din toată țara, înlocuiesc ani de izolare și meditații în singurătatea Tibetului. Participarea la faza națională a Olimpiadei de Limba și literatura română – 19-22 aprilie 2023 – a constituit o călătorie inițiatică în toată puterea cuvântului, iar bagajul emoțional și informațional dobândit în urma acestei experiențe este copleșitor, într-o asemenea măsură, încât nu numai că merită, dar trebuie împărtășit.
Un eveniment de o atare anvergură creează, inevitabil, așteptări. Adăugând la acest fapt specificul olimpiadei și locul desfășurării sale (orașul Sibiu a fost desemnat, în anul 2007, Capitală Europeană a Culturii), este de la sine înțeles că, puțin înaintea plecării, entuziasmul meu nu cunoștea limite. Nimic, însă, nu m-ar fi putut pregăti pentru „dușul cultural” de care am avut parte odată cu pătrunderea în universul competițional.
Sibiul și oamenii săi ne-au întâmpinat cu brațe larg deschise, dovedindu-se gazde ireproșabile. Cochetul oraș nici n-a clipit când, în mai puțin de douăzeci și patru de ore, pe străzile sale s-a revărsat un val de tineri zgomotoși purtând, nelipsiți de o ușoară trufie, ecusoanele cu sigla olimpiadei. Două sute șaptezeci și opt de minți energice și-au lăsat imaginația să zboare nestingherit printre clădiri elegante și alei pietruite, iar un număr egal de priviri s-a luat la întrecere cu pleoapele niciodată închise ale vechilor acoperișuri sibiene.
Am fost întâmpinați cu felicitări, discursuri motivaționale și momente folclorice. De pe scena Filarmonicii de Stat din Sibiu, voci, ritmuri, costume și zâmbete ne-au făcut o primire care ne-a onorat și a avut darul de a prefigura complexitatea experienței ce ne aștepta.
Chiar din prima zi, elevilor și profesorilor participanți le-a fost oferită ocazia de a-și extinde cunoștințele din domeniul literaturii prin asistarea la o succintă prelegere susținută de domnul profesor doctor în Filologie Andrei Terian. Critic literar și profesor la Facultatea de Litere din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, acesta a dărâmat mituri, revelând adevărul despre primul roman al literaturii române (care, spre surprinderea tuturor, nici nu se intitulează „Istoria hieroglifică”, nici nu poartă semnătura lui Nicolae Filimon). Întreaga sală a aflat cum, în urma unor cercetări întreprinse în laboratorul de „digital humanities” din cadrul facultății amintite, a ieșit la iveală „Elvira” – roman de dragoste, a cărui paternitate nesigură îi este atribuită lui C. A. Rosetti.
Lecția de literatură a continuat și în după-amiaza următoare, când aula Facultății de Medicină a Universității „Lucian Blaga” a găzduit întâlnirea elevilor olimpici cu reprezentanți ai prozei și poeziei contemporane românești. Radu Vancu, Elena Vlădăreanu, Svetlana Cârstean, Claudiu Komartin și Dan Coman le-au lecturat tinerilor câteva rânduri din volume cu titluri precum „Frânghia înflorită”, „Bani. Muncă. Timp liber”, „Floarea de menghină”, „Păpușarul și alte insomnii” și „Anul cârtiței galbene”. În continuarea puținului timp pe care l-a ocupat lectura, criticul Andrei Terian – moderatorul conferinței – le-a propus elevilor o sesiune de întrebări și răspunsuri cu personalitățile de față. Invitația, se înțelege, nu a rămas fără răspuns. Un incontestabil tur de originalitate a fost dialogul dintre cei două sute șaptezeci și opt de aspiranți la statutul de literat (fără excepție), respectiv noile lor modele, asaltate, timp de două ore, cu o impresionantă varietate de întrebări.
Statutul de cea mai surprinzătoare experiență, consider eu, ar trebui acordat conferinței susținute de Andrei Terian, Vlad Pojoga și David Morariu, în aula „Avram Iancu” din cadrul Facultății de Litere și Arte din Sibiu. Cei trei conferențiari au adus în fața tânărului public realizări fără precedent în domeniul literaturii, toate încadrându-se activității inedite desfășurate în laboratorului de „digital humanities” al Universității „Lucian Blaga”. Convins că „intrarea literaturii în era digitală nu înseamnă în niciun caz sfârșitul, ci doar o nouă viață a ei”, Andrei Terian a prezentat o analiză a evoluției romanului românesc bazată pe statistici generate de inteligența artificială. Utilizând aceeași metodă, dar pentru o „întrebare diferită”, Vlad Pojoga a oferit publicului o detaliată perspectivă asupra dinamicii dialogurilor în care sunt antrenate personajele romanului „Ion”. Concluzia activității a formulat-o tot Andrei Terian, afirmând că „instrumentele computaționale nu sunt dușmanul filologiei, ci niște auxiliare care, folosite corespunzător, pot contribui la o mai bună înțelegere a textelor” și a literaturii, în general.
Din timpul (niciodată suficient) pe care l-am petrecut vizitând la pas Sibiul, alături de colegii constănțeni și amici din alte județe, Muzeul Brukenthal ne-a înghițit în luxoasele sale saloane câteva ore bune. Între pereții impecabil conservatei clădiri, arta nu mai constituie un obiect, ci o prezență. Scârțâitul prelung al podelei și chiar aerul, mirosul de vopsea, lemn și praf, totul este estetic. La ieșire, am regretat numai imposibilitatea de a face loc în memorie tuturor tablourilor al căror conținut ar fi meritat valorificat în versuri.
Cele două probe ale competiției se pierd în furtuna de trăiri din cadrul experienței. Rolul lor fundamental a fost, cel puțin în ceea ce mă privește, acela de a-mi revela satisfacția progresului. Comparându-le cu punctajele obținute la etapa națională de anul trecut, rezultatele acestei ediții mi-au confirmat avansarea pe scara cunoașterii și intrarea într-o nouă etapă a maturizării intelectuale. Din acest punct de vedere, am considerat experiența una inițiatică: ceea ce înainte îmi apărea sub formă de mit s-a dovedit o realitate apropiată și tangibilă. Aspirația către atingerea unui „eu” îmbunătățit a căpătat, dintr-odată, sens, iar drumul la care îndrăzneam numai să visez, neavând deplină încredere în propriile capacități, s-a dovedit a fi cel potrivit. Iar cititorului detașat, care va pune la îndoială credibilitatea acestor afirmații, îi doresc să experimenteze, cât mai curând, o astfel de revelație, poate chiar participând la următoarea etapă națională a Olimpiadei de Limba și literatura română.
