Golul pe care nu știm să-l explicăm

de Pătrășciuc Denisa, clasa a X-a B

Imagine creată cu GhatGPT

Există momente în care totul pare în regulă. Ai oameni în jur, ai lucruri de făcut, viața merge înainte. Și totuși, undeva în interior, apare un sentiment ciudat, greu de definit. Nu e tristețe clară, nu e o problemă concretă. E doar o senzație că… ceva lipsește.

Un gol.

E genul de sentiment pe care nu prea știi cum să-l explici altora, pentru că nici tu nu îl înțelegi complet. Apare poate seara, când rămâi singur cu gândurile tale. Sau poate se ivește chiar când te afli în mijlocul oamenilor, când râzi și vorbești, dar simți că nu ești complet acolo.

De multe ori, prima reacție este să crezi că e ceva în neregulă cu tine. Că poate nu ești suficient de fericit, suficient de recunoscător sau suficient de „bun”. Așa că încerci să ignori sentimentul. Îl acoperi cu muzică, cu telefonul, cu oameni, cu orice îți distrage atenția.

Și, pentru o vreme, funcționează.

Dar golul nu dispare. Revine. De fiecare dată când liniștea devine prea mare.

Acest gol nu apare fără motiv. Nu este doar o stare la întâmplare. De cele mai multe ori, el apare atunci când începi, fără să-ți dai seama, să te îndepărtezi de tine. Când faci lucruri doar pentru că „așa trebuie”, când te adaptezi constant la ce vor ceilalți sau când îți ignori propriile gânduri și emoții.

Într-un fel, golul este un semnal.

Un semnal că ceva nu este autentic. Că poate trăiești mai mult pe pilot automat decât conștient. Că poate nu te-ai oprit niciodată cu adevărat să te întrebi cine ești și ce contează pentru tine.

Și partea dificilă este că nu există o soluție rapidă. Nu există ceva concret care să „umple” golul imediat. Nu e ca o problemă de matematică ce are un răspuns clar.

De fapt, încercarea de a-l umple cu lucruri din exterior  (validare, distracție, rezultate) de multe ori doar îl face să revină mai puternic.

Poate că soluția nu este să scapi de gol, ci să îl înțelegi.

Golul pe care nu știm să-l explicăm nu este neapărat un semn că ceva lipsește definitiv din viața noastră. Poate este doar începutul unui proces. Un moment în care începem să ne cunoaștem mai bine.

Poate că nu trebuie să avem toate răspunsurile acum.

Poate că e suficient să începem să ne punem întrebările potrivite.

Pentru că, uneori, golul nu este despre lipsă.

Ci despre spațiul în care, pentru prima dată, apare acela care ești tu cu adevărat.

Miscelanee

Conceptul Sonder

de Iris Avram, clasa a X-a B Sursă imagine: www.pinterest.com Conceptul Sonder desemnează conștientizarea bruscă a faptului că fiecare persoană din viața ta, chiar și una pe care o întâlnești o singură dată, are propria viață la fel de vie și complexă precum a ta. Fiecare trecător pe care îl vezi, fără să-l cunoști vreodată […]

Read More
Miscelanee

„Obsession”: când cel mai bun prieten devine cel mai mare coşmar

de Alexia Oaie, clasa a XI-a B Sursă imagine: www.pinterest.com Atenție: articolul conține detalii despre subiectul filmului! Câte filme horror reușesc să ne lase cu o profundă stare de tristețe, în loc să ne sperie pur și simplu? „Obsession” este o astfel de excepție rară, un film captivant, care te pune pe gânduri și te […]

Read More
Miscelanee

Mi-e dor de lucruri care nu au fost niciodată atât de frumoase: despre nostalgie, despre memorie și despre tendința de a idealiza ceea ce nu se mai întoarce

de Sofia Tănase, clasa a X-a A Sursă imagine: www.pinterest.com Există momente în care ne surprindem întorcându-ne la trecut fără să avem neapărat un motiv. O melodie auzită întâmplător, o fotografie găsită printre altele, o stradă pe care nu am mai trecut de mult pot fi suficiente pentru a ne purta, pentru câteva clipe, într-o […]

Read More