de Teodora Bobaru, clasa a XII-a B
Sursă imagine: www.pinterest.com
Ești într-un gând ce atârnă de un fir de timp,
Te întinzi între mine și noi ca un anotimp.
Pe vertebre-ți înșiri un apus clar și senin,
Cobori ca o boare din muntele tău divin.
Ești radiantă în visul meu cronic și dur.
Te mușc, te doresc visceral, te ating și te fur.
Întâia regină în marea de gânduri ce dor,
Simt că renasc, că mă pierd, dar simt și că mor.
Bombardat de neliniști cu arme de-amor,
Îmi pui aripi de plumb și mă-mpingi ca să zbor.
În coama ta vie mă împletești ca să stau,
In vrajă vrei să mă-neci, dar eu doar o beau.
Mă compui carnal și mă pretinzi vegetal,
Mă trasezi infinit și mă scrii săptămânal.
Mă bruiezi în concret, mă stabilizezi în absurd,
Mă arzi de dragul focului, dar mă guști tot crud.
