de Bianca Damian, clasa a XII-a B
Sursă imagine: www.pinterest.com
Este o sală mare, albă, dând impresia de imaculare. Deși oamenii sunt mulți, nu simți că rămâi fără aer, ba chiar pare că fiecare are locul lui, are atât de mult spațiu cât îi trebuie. Nimeni – și eu nu fac excepție – nu simte frigul sau căldura. Dar ceva simt: senzația de amorțeală. Simt că toată lumea este amorțită, dar nu într-un mod negativ, ci firesc. Fiecare își așteaptă rândul. Cei de aici, din linie, nu arată a oameni, ci a mutanți, par mutilați, pentru că din fiecare iese încă un corp.
Nu știu unde și cum o să ajung, în rai sau în iad, bine sau rau. Acțiunile mele dictează deznodământul, acțiuni pe care le-am făcut într-o dimensiune lipsită de sens, în ani întregi în care am reflectat asupra acțiunilor mele, întrebându-mă dacă ce fac e bine sau rău. Dar cine poate spune daca am făcut rău sau bine, pe ce se bazează ca să hotărască? Căci e logic ce e bine și ce e rău, dar nu întotdeauna binele e bun și răul e rău și ce fac dacă nu am făcut bine, dar nu mi-a părut rău? Cum controlez ce simt când pot controla numai ce fac? Dacă mi-a părut bine când cuiva i-a fost rău sau daca am avut un gând grotesc, mi-a dat prin cap pur și simplu, eu ce să fac, încerc sau am încercat pe cât posibil să îmi alung gândurile negre, dar ce fac când o faptă a fost deja făcută și în acel moment cuiva nu i-a fost bine, iar eu m-am simțit mai fericit ca niciodată că i s-a întâmplat așa ceva, nu am vrut să mă simt așa, căci știam ce este rău, dar nu puteam să controlez. De ce ar fi acesta un păcat? Ani întregi de contraziceri cu mine însumi, ani în care am trăit intens se rezumă la două uși, la bine și la rău, dar noi nici măcar nu suntem învățați ce e bine și ce e rău, căci pentru unii binele e rău și răul e bine și dacă am știi toți ce e bine și ce e rău, atunci de ce ne contrazicem? Normal, sunt anumite situații în care știm cu toții ce e bine și ce e rău sau ar trebui să știm. De exemplu violurile, uciderile, încălcarea drepturilor, abuzurile, toate sunt rele, dar unii par să nu înțeleagă acest fapt. Dacă ne raportăm la creștinism, că tot fac anticameră la Judecătorul suprem, au fost lăsate cele zece porunci, care totuși au fost încălcate de mii de ori. Înseamnă că e rău și că nu mai avem nicio logică în noi, căci nu îți trebuie empatie ca să știi că ce faci o să rănească pe cineva, de cele mai multe ori, ci logică.
Acum mi se va hotărî soarta, viața veșnică, dacă o voi petrece înconjurat de plăcere sau de durere, totuși se mai întâmpla și ca cei care în viața au făcut rău, să simtă plăcere veșnică și ca cei care au suferit pe pământ să aibă parte de durere veșnică. Viața reprezintă niște scări, poți urca prima treaptă cu piciorul drept, care ar trebui să semnifice binele, că de aceea este drept, dar să o urci pe ultima cu stângul; sau poți să începi cu stângul și să termini cu dreptul; sau să începi cu un picior și să termini cu același, depinde de cât de mult vrei să urci.
O VOCE SOLEMNĂ, GRAVĂ: Știai că și a gândi prea mult este un păcat? De ce nu mă lași pe Mine să am grijă de tine, de viitorul tău, de viața ta?
OMUL: Eu pot să fac acest lucru, în final nu cred că decizia este a mea oricum, dar care ne mai este rostul de pământ dacă acțiunile noastre sunt decise deja, iar noi nu suntem lăsați nici măcar să gândim?
VOCEA: Ca să trăiți, așa cum vă este dat să o faceți!
OMUL: Eu unde ajung? De ce avem o viață eternă?
Realizez acum că Dumnezeu vorbește cu fiecare dintre noi în acelși timp, iar fiecare înțelege ce trebuie.
OMUL: A venit timpul meu să fiu judecat. Mă pregătesc, dar iese ceva din mine și arată ca acele ființe din ceilalți oameni de aici. Ființa ieșită din mine se uită la mine și intră în rai. O fi sufletul meu care a ieșit din mine, dar încă nu a terminat tot ce trebuie să facă pentru a intra în rai, poate de asta sunt încă aici? M-am dedublat?
ÎNGERUL JUDECĂȚII: Acela, omule, era îngerul tău păzitor.
OMUL: Și acum urmează să fiu judecat?
ÎNGERUL JUDECĂȚII: Ai fost deja judecat.
OMUL: Și unde mă duc?
ÎNGERUL JUDECĂȚII: Înapoi.
OMUL: ?!
ÎNGERUL JUDECĂȚII: În rai, intră doar îngerii. Voi, oamenii, crezi că vă comparați cu noi? Vă ridicați la nivelul nostru? Sunteți îndeajuns de puri, îndeajuns de mulțumiți?
OMUL: …Și iadul?
ÎNGERUL JUDECĂȚII: Nimeni nu ajunge în iad, toți îngerii păzitori ajung în rai, ne întoarcem cu toții la origine odată și odată!
OMUL: Dar oamenii? Noi unde ne petrecem viața veșnică?!
ÎNGERUL JUDECĂȚII: Vă întoarceți și voi la origine: la nimic, la inexistență, în neființă, în neant! Viața eternă este privilegiul nostru!
