de Eliza Barbu, clasa a XII-a B
Sursă imagine: www.pinterest.com
Zgomotul aglomerării urbane, muzica și mai ales râsetele i-au făcut pe băieți să-și dea seama că orașul pe care l-au văzut atâția ani, orașul care trăia în liniște totală nu mai era la fel. Nu erau în lumea lor.
După ce șocul călătoriei și durerea căzăturii s-au ameliorat, băieții au pornit spre inima orașului.
Orașul era împodobit de culori și populat de oameni care nu mai păreau așa triști. Lumea zâmbea, se distra, nu mai exista monotonia în care crescuseră și trăiseră atâta timp.
Toți au observat această schimbare drastică. Joong se uită spre ceilalți șapte și spuse:
— Voi vedeți? Nu-mi vine să cred… Nu cred că suntem unde trebuie.
— Așa crezi? spuse Woo sarcastic. Chiar ți se pare a fi asta orașul în care fericirea este interzisă? Fii serios acum.
— Nu e momentul să fim sarcastici, Woo, spuse San și îi împinse umărul cu palma. Cum am ajuns aici? li se adresă San confuz celorlalți.
— A fost după ce Joong a întors clepsidra. Din vocea care se auzise, a lui Min, se simțea fericirea provocată de locul în care se aflau.
— Nu credeți că este cam ciudat? Ce puteau fi siluetele acelea? interveni Yun.
— Nu cred că locul unde eram ar fi trebuit să fie locul nostru… spuse Hwa, arătând mai îngrijorat. Cred că lumile au fost încurcate. Mereu am simțit că nu acolo este locul nostru.
— Deci, de asta arătau exact ca noi? întrebă Joong și întrebarea fu urmată de un oftat. Trebuie să aflăm adevărul și trebuie să o facem rapid!
Ceilalți băieți se uitară spre Joong aprobator. Nimeni nu știa cum au ajuns acolo, dar adevărul nu putea fi departe. Sau cel puțin de asta erau ei încredințați…
Va urma…
