de Bianca Damina, clasa a XI-a B
Imagine generată cu inteligența artificială
Tabloul V
Acțiunea tabloului se desfășoară în două planuri diferite, în același timp. Într-o parte, se află Ada și Dan la masă, iar în cealaltă, Silviu și fanii. Acțiunile se întâmplă concomitent, în locuri diferite. Planul în care se află Ada și Dan este cel principal, doar ei se aud, Silviu și fanii se situează în plan secundar, nu se aud, mișcările lor sunt lente. Cei din planuri diferite nu se aud și nu se văd.
Ada și Dan, la masă
Ada: Cum de ai fost de acord să ne întâlnim?
Dan (se joacă cu un pahar): Curiozitate, ești destul de interesantă și ai o afacere de mare succes, să zicem că vreau să îmi spui mai multe…
Ada: Cum ar fi? (Silviu semnează autografe în timp ce povestește cum a devenit un erou.)
Dan: De unde ai un teren așa de bun?
Ada (surpsinsă): L-am cumpărat.
Dan: De la…?
Ada: De la un om.
Dan: Pe nume…?
Ada: Tot un Dan, dar nu îmi mai amintesc numele… Dan… Dan, nu mai știu…
Dan (se oprește): Și ce s-a întâmplat cu Dan? Mă întreb… cum să vinzi un teren așa bun?
Ada: Dan a fost obligat să ia parte la război, din câte îmi amintesc, dar au trecut mulți ani de atunci, nu îmi mai amintesc totul, daca vrei și tu să ai o afacere, lasă-mă să te ajut altcumva.
Dan (o privește drept, în ochi): Bine, mută-te cu mine.
Ada (mirată): Adică vrei să îți fac eu afacerea?
Dan: Nu, Ada, vorbesc serios, ce ar fi dacă am încerca să formăm un cuplu?
Ada: Pentru ce?
Dan: Pentru că ne iubim.
Ada: De ce?
Dan: Este clar că suntem făcuți unul pentru celălalt, a fost planul universului să ne găsim, de aceea nu mai ai nici logodnic.
Ada: Nu înseamnă că trebuie să am altul. Și apoi, unde să mă mut cu tine? Din câte știu eu, nu ai casă.
Dan: La București.
Ada (puțin nervoasă, se ridică): București? Tu vrei să îmi las afacerea ca să mă mut cu tine?
Dan: Nu o lăsa, pune pe cineva să aibă grijă de ea pentru tine.
Ada: Pe cine?
Dan (zâmbește și o privește în ochi): Poate fantoma lui Anton.
Ada (se îndepărtează de masă): Glumești cu așa ceva?
Dan: Nu, ești bogată, n-ai servitori?
Ada: Ba da, am unul chiar în fața mea.
Dan (zâmbește): Nu m-ar deranja să fiu servitorul tău la București.
Ada: Adică te aștepți să te și plătesc.
Dan (aparte): O să mă plătești tu altfel! (Adei) Nu.
(Silviu vorbește cu fanii)
Ada: Și ce aș câștiga eu dacă locuiesc la București?
Dan: Vezi capitala și acolo sunt oameni mai de seamă, îți poți începe încă o afacere, poate mai profitabilă.
Ada: Să zicem că vreau să încerc…
Tabloul VI
Acasă la Vasilache
Silviu și Dan
Dan (plictisit, se joacă cu degetele): Dă-mi bani.
Silviu: Dan, de câte ori să îți spun, eu te hărțuiesc pe tine, nu tu pe mine.
Dan (își dă ochii peste cap): Ce mai contează? S-a întâmplat de mult, nu îi mai pasă nimănui.
Silviu (iritat): A fost bunicul meu, mie îmi pasă, fanilor mei le va păsa.
Dan: De aici ai și faimă, nu pentru ce ai făcut, ci pentru că generalul era ruda ta, normal că ți-a asigurat un viitor strălucit.
Silviu: Și tu ai avut familie, de ce nu ți-au asigurat și ție un viitor strălucit?
Dan: Nu știu, Silviu, fii familia mea și asigură-mi tu unul, doar ți-am zis că o să împart banii cu tine.
Silviu: Ai zis că o să îmi dai partea mai mare din bani.
Dan (se întoarce nervos și aruncă cu o lampă spre Silviu, ridicând tonul): Și la ce îți trebuie?
Silviu (își bate joc): La trai.
Dan: Să știi că eu cu Ada o să ne mutăm la București.
Silviu: Când?
Dan: În două săptămâni.
Silviu: Vin și eu – să te supraveghez –, nu îți face griji, nu o să stau cu voi.
Dan: Faci ce vrei, dar dă-mi banii!
Silviu (îi aruncă pe jos): Poftim, satură-te!
La București
Ada și Dan
Ada (examinează interiorul casei): Este un apartament frumos, însă nu se compară cu casa pe care am avut-o!
Dan (iritat): Nu înțeleg ce este cu această numulțumire a bogaților, ai nevoie de casă pentru a supraviețui, atât! Este clar că nu ai nevoie de o casă imensă pentru a supraviețui.
Ada: Nu este o nemulțumire, dragule, este doar o opinie și cum am mai spus, cearta are scopurile sale, dar acum chiar nu avem timp de ea pentru că balul mascat al lui Aaron (noul nume de scenă al lui Silviu) începe în câteva minute.
La bal
Silviu și Dan
Dan: Trebuie să acționez cât mai rapid.
Silviu (zâmbește): Trebuie să ai grijă, poate ajungi ca Anton.
Dan își dă ochii peste cap.
Silviu: Crezi că o să se prindă?
Dan: La sfârșit, normal.
Silviu: Ce îți mai trebuie?
Dan: Încredere, mai multă.
Silviu (serios): Vrei să fie mai dureros?
Dan: Da.
Silviu: Bine, hai să vorbim despre ce o să se întâmple după aceea.
Dan: Ce o să se întâmple?
Silviu: O să obții banii și mie îmi dai partea mai mare, dacă nu, știi ce informații cunosc, Dan!
Dan: De câte ori o să mai repeți? Am înțeles.
Silviu: Ești o persoană rea, Dan, și nu vorbesc de înțelegerea noastră, nu pot să cred că am stat în casă cu un criminal.
Dan (ridică tonul, iritat): Nu l-am omorât!
Silviu (ridică și el tonul): Pentru că eu l-am salvat, dar l-ai otrăvit.
Dan: Și Ada e criminală, vasăzică ne potrivim, toți suntem răi, Silviu!
Silviu: Poate…
Dan: Și tu nu ești o persoană rea? Mă hărțuiești pentru bani, dar în același timp mă aperi după ce ți-am otrăvit bunicul, îți trădezi familia.
Silviu: Am vrut să îți mai dau o șansă.
Dan: Cine ești tu să îmi dai mie o șansă, un nou viitor?
Silviu: Doar încercam, pentru că războiul ne-a schimbat pe toți, ne-a luat șansa de a rămâne cine eram, de a ne petrece normal anii, viața e grea, dar e mai ușoară când ai bani. Tu când i-ai vândut terenul Adei, nu ai cerut bani, nu ai cerut nimic, bine că îmi ceri mie.
Dan: Vinderea terenului a fost o greșeală, dar nu am crezut că o să mă mai întorc de pe front.
Silviu: Și de ce te-ai mai întors?
Dan: Am supraviețuit.
Silviu: Puteai să te sinucizi.
Dan (privește mirat la Silviu pentru o clipă, apoi se uită în pământ): M-am întors pentru răzbunare, știi, eram și gelos pe Ada, în primul rând pentru că nu participa la război și pentru că era bogată. Când am cunoscut-o, era spontană, energică și știa să faca afaceri, chiar dacă erau ilegale.
Silviu (foarte serios): Mie să nu îmi treci numele pe afacerea ta!
La petrecere, pe balcon
Ada și Dan
Ada (îl sărută pe Dan): Foarte frumoasă petrecerea!
Dan (serios): Da, poate organizam și noi una. Apropo, am o înțelegere cu Silviu și o să primesc niște bani, acum că ne-am mutat împreună mă gandeam că putem să punem banii în același loc, unde îi ții?
Ada (curioasă): Ce înțelegere?
Dan: O să organizăm mai multe petreceri de genul, o să fiu ca un angajat pentru el.
Ada: Aha, de câți bani vorbim?
Dan: Acum?…Cam 10000 lei.
Ada: Este bine până acum, îi țin în seif, cifrul e…(râde) cifrul e…
Dan: Ei…?
Ada (îl privește în ochi): Îți dai seama că va trebui să faci și tu ceva pentru cifru…
Dan (zâmbește): Te ascult.
Ada (privește peste balustradă): Vreau și eu să fiu implicată in afacerea voastră, nu neapărat cu mult, cu cât îngăduiți.
Dan (aparte): Nu îi mai ajung banii… (Adei): Sigur, eu nu am nimic împotrivă, dar din câte îmi amintesc, nu ai o relație prea bună cu Silviu.
Ada: Nu trebuie să ai o relație neapărat bună cu un om ca să îi propui ceva.
(Ada îl strânge în brațe și îi șoptește la ureche: 4472.)
Dan (fericit): Merg să ii pun chiar acum.
Ada: Vasazică, mă lași aici?
Dan: Nu, mă întorc, doar că sunt atât de mulți oameni aici și nu risc să pierd atât de mulți bani.
Ada: Nu sunt chiar atât de mulți bani, dar fie.
Dan: Ai alți bani la tine acum?
Ada (zâmbește): Câțiva lei, dar nu sunt de ajuns nici să treci strada.
(Dan râde)
Apartamentul Adei
Dan intră și se duce țintă la seif. Tastează cifrul.
Dan (în culmea fericirii): 4472, a mers!
Scoate un sac și înghesuie în el tot ce se află în seif: bani, bijuterii, aur, diferite acte. Dan acționează febril, scena se desfășoară cu rapiditate. Cotrobăind prin casă după alte lucruri de preț, dă peste actele firmei Adei, acte care dovedesc ilegalitatea afecerii și că locuința, terenul unde ea are firma au aparținut rudei lui Dan.
În prag, se ivește Silviu.
Dan (triumfător): Acum, să mergem la Valea Dacilor, pentru a recupera terenul și spre a ne însuși afacerea iubitei mele Ada! (Ies, luând și televizorul.)
Mai târziu
Ada
Ada: Parcă spuneai că te întorci… (se oprește brusc) Nu, nu, nuuuu! A intrat cineva și mi-a luat televizorul, unde e neghiobul asta? (privește cu disperare în toate părțile) Seiful! (leșină pentru un moment, apoi se trezește și se uită în seif) Tot a luat, tot, actele, unde am pus actele? Le-a luat și pe acelea! Prostul, o să îl dau în judecată, prostul! Nu mai am niciun ban.
Cineva ciocăne la ușă, Ada deschide.
Proprietarul: Bună dimineața, am venit să vă încasez chiria pentru luna aceasta…
Tabloul VII
Valea Dacilor
Dan și Silviu
Dan (stă pe două scaune și își numără banii): A fost ușor până acum, am o afacere pe terenul unchiului meu, am bani, deși a trebuit să îi împart cu tine, dar sigur nu o să ne lase să scăpăm așa ușor.
Silviu (râde zgomotos): Să ne lase? Să te lase, poate, eu ce am făcut? Și domnul Adoc o să afle despre ce s-a întâmplat.
Dan: Silviu, uneori îmi vine să public că ești un mare ticălos.
Silviu: Nu, nu, acum e Aaron.
Dan: Nu îmi pasă, dispari!
La cafenea
Dan și Silviu
Dan (vădit nervos, cu reproș): Ce naiba ai publicat?
Silviu (simplu): Adevărul.
Dan: Nu îmi pasă de adevărul tău, înțelegi? Trebuia să urmărești planul, acum o să fiu arestat, ce ai vrut de la mine? Ți-am dat partea ta din bani, ce mai vrei?
Silviu: Hai să fim serioși, Dan, planul tău nu ar fi ieșit, tu nu știi ce înseamnă să întreții o afacere, ai fi dat faliment și apropo, suntem în comunism, terenul tău ar fi fost oricum naționalizat, când era al Adei nu s-a întâmplat astfel pentru că tatăl ei lucrează cu statul, crezi că oricine poate avea propriul teren în vremurile astea? Și faptul că vrei să te răzbuni pe Ada, luandu-i o parte din bani, furându-i afacerea? Familia ei e bogată, acei bani nu înseamnă nimic, iar cât pentru afacere, normal că o să sufere, pentru că, într-adevăr, era un teren luat ilegal, dar afacerea este meritul ei. Fie că vrei să înțelegi, fie că nu, a muncit pentru ea și adu-ți aminte că tu ai dat de bunăvoie, ilegal terenul unchiului tău! Și tu ar trebui să fii pedepsit, ți-ai trădat familia până la urmă. Pe lângă asta, uite (îi aruncă o revistă, pe a cărei copertă se vede Ada, radioasă, la un eveniment monden), se pare că ea o duce foarte bine!
CORTINA
