de Beatrice Onofrei, clasa a X-a B
Imagine: Îngerul rănit, pictură de Hugo Simberg
Înainte de apariția telefoanelor, a internetului și a rețelelor de socializare, oamenii își expuneau propriile emoții prin artă. Deși sute de ani despart desenele oamenilor preistorici din peșteri, arta renascentistă și stilul contemporan, toate se bazează pe aceeași idee.
Un lucru atât de simplu, totuși atât de profund, care transmite același mesaj peste zeci ori sute de generații; un mod de comunicare pentru fiecare individ, indiferent de limba vorbită, arta are propria sa limbă: emoția.
Pentru multe persoane din epoci succesive, arta a devenit o metodă de eliberare de realitatea apăsatoare, una condusă de o imaginație bogată și de un curaj al sufletului de a tinde spre absolut.
Pentru mine, arta nu înseamnă doar ceea ce vedem în fața ochilor sau ceea ce este tangibil, arta înseamnă felul în care ne simțim, ceea ce ne face să simțim, la nivelul sufletului.
Cred, de asemenea, că originalitatea unui artist nu poate fi copiată. Oricine poate reproduce o pictură, un desen sau o sculptură, dar niciodată nu va exprima aceleași sentimente, iar valoarea originalului nu va putea fi egalată.
O pictură pe care o apreciez foarte mult este „Haavoittunut enkeli” – „Îngerul rănit”. Aceasta este una dintre cele mai cunoscute opere ale pictorului simbolist finlandez Hugo Simberg, realizată în anul 1903 și votată drept „pictura națională” a Finlandei.
În scena centrală, putem observa un înger sub forma unei fetițe, ce are o aripă rănită și poartă un bandaj în jurul ochilor. Îngerul este ținut pe două bețe de doi băieți ce par de aceeași vârstă, îmbrăcați în haine negre asociate doliului. Aceștia par supărați și triști din cauza unei situații necunoscute privitorului.
Peisajul este format din lacul Töölönlahti din Helsinki și din pajiștea ce îl delimitează.
Semnificația vizată de autor este necunoscută, deoarece Simberg a refuzat complet să o dezvăluie, cedându-i privitorului responsabilitatea interpretării.
Deși nu există o semnificație concretă, se înregistrează o multitudine de teorii cu privire la această pictură. Una dintre ele se referă la viața personală a autorului, căci trebuie precizat că pictura a fost concepută în timp ce acesta se recupera după ce a suferit de meningită. Conform acestei interpretări, trupul rănit al îngerului simbolizează sufletul fragil al pictorului, suferința prin care a trecut și dorința unei înțelgeri și susțineri exterioare.
O interpretare politică face din pictură un protest tăcut împotriva rusificării finlandeze de la începutul secolului al XX-lea. În acest sens, îngerul rănit reprezintă suferința poporului finlandez, iar ghioceii pe care aceasta îi ține strâns în mână simbolizează speranța la un viitor mai bun și dorita vindecare a națiunii.
O altă semnificație profundă vizează pierderea inocenței, vulnerabilitatea și speranța. Baieții redau două personalități diferite, sugerând contrastul dintre viață și moarte. De asemenea, cel din dreapta are privirea ațintită asupra privitorului, judecandu-l, părând mâhnit de indiferența cu care tratează lucrurile, sugerându-se că fiecare individ uman a contribuit la suferința lumii și la pierderii inocenței.
„Îngerul rănit” reprezintă începutul unei serii de tablouri – mai mult sau mai puțin celebre – pe care îmi propun să le aduc în atenția cititorilor revistei, impulsionată de convingerea că adolescenții ar trebui să le cunoască și să le prețuiască.