de Alexia Oaie, clasa a XI-a B
Sursă imagine: www.pinterest.com
Atenție: articolul conține detalii despre subiectul filmului!
Câte filme horror reușesc să ne lase cu o profundă stare de tristețe, în loc să ne sperie pur și simplu? „Obsession” este o astfel de excepție rară, un film captivant, care te pune pe gânduri și te face să reflectezi mult timp după vizionarea acestuia. Este genul de poveste ideală pentru dezbateri, abordând teme sensibile precum limitele prieteniei, toxicitatea în relații și consecințele devastatoare ale unui egoism dus la extrem.
Totul începe simplu, între doi prieteni foarte apropiați: Bear și Nikki. Bear o plăcea pe Nikki într-un mod care depășea linia finǎ a unei simple prietenii, el manifestând o teamă permanentă de a nu o avea. Într-un moment obsesie oarbă, el a recurs la crenguțe de salcie fermecate (wish willow), punându-și o dorință periculoasă: ca Nikki să-l iubească mai mult decât pe oricine altcineva.
Pe parcurs, comportamentul lui Bear degenerează într-un mod alarmant, evoluând către abuz, acesta făcându-se vinovat inclusiv de agresiune sexuală asupra lui Nikki – o dovadă clară că dorința lui nu avea nicio legătură cu afecțiunea reală. Într-un moment în care încearcă să revină asupra dorinței sale pentru a o modifica, Bear sună la producătorii crenguțelor fermecate. În momentul respectiv, aude un sunet sfâșietor: sufletul lui Nikki țipând de disperare din interiorul coșmarului în care era captivă. Ghidat de egoism absolut și de lașitate, el alege, simplu și rece, să închidă telefonul, pentru că adevărul îi era mult prea incomod și greu de suportat.
Din acel punct, firul narativ creează o confuzie intenționată: telespectatorul este tentat să creadă că personajul negativ este Nikki cea vrăjită să le facă rău apropiaților doar pentru a-l ține pe Bear lângă ea. În realitate, lucrurile stau cu totul altfel. Vraja a funcționat ca o entitate malefică ce i-a acaparat complet trupul; gândurile și faptele cumplite nu i-au aparținut lui Nikki.
Deznodământul filmului este cutremurător. Vraja se rupe abia în momentul în care Bear alege să se sinucidă. Odată cu moartea lui, spiritul dispare, lăsând-o singură pe Nikki să suporte consecințele. Din păcate, pentru că toți apropiații ei decedaseră pe parcursul evenimentelor, ea ajunge în cele din urmă să plătească un preț tragic pentru faptele comise fără a avea control asupra propriei ființe.
Privind retrospectiv, filmul excelează prin această răsturnare de perspectivă, transformând-o pe Nikki din presupusa vinovată în cea mai mare victimă a situației. Totuși, finalul lasă un gust amar prin lipsa unei reparații morale pentru Nikki; mi-aș fi dorit ca nevinovăția ei să fie recunoscută sau ca lupta interioară împotriva spiritului să fie mai vizibilă.
Dincolo de aceste aspecte, „Obsession” rămâne un film valoros, în special pentru pentru tinerii în curs de formare, care conștientizează sau își reamintesc vizionându-l că adevărata afecțiune înseamnă libertate și respect, niciodată control sau posesie toxică.
