de Sofia Tănase, clasa a IX-a A
Sursă imagine: www.pinterest.com
Pentru majoritatea elevilor, notele par a fi totul: definesc succesul, percepția profesorilor despre ei, a părinților și chiar a colegilor. Dar, dincolo de cifre, notele au un impact mai profund, acel impact asupra încrederii în sine.
Sunt zile în care notele par să hotărască totul – cât valorăm, cât putem și cât merităm. O notă devine, fără să vrem, o oglindă în care ne căutam valoarea. Dar această oglinda este înșelatoare, ea nu arată orele de învățat, emoțiile dinaintea testului sau a ascultării, nici gândul bun cu care ai încercat. O notă e doar o clipă prinsă între două respirații, un moment efemer, nu întreaga poveste. Căci nu cifra din catalog spune cine ești cu adevărat, ci acea strălucire din ochi când înțelegi si înveți ceva nou, răbdarea cu care încerci din nou și curajul de a merge mai departe.
Pe de altă parte, notele stimulează interesul și dorința de a învăța. O notă bună îți confirmă efortul și îți dă încredere că poți reuși, iar o notă mică poate deveni un pas spre progres, dacă o privești ca pe o provocare, nu ca pe un eșec. Important este cum interpretăm rezultatul: „Am greșit, deci, nu pot” sau „Am greșit, dar pot învața din greșeli”.
Încrederea în sine nu se scrie cu cerneală roșie, nu se adună din medii, nu se scade la greșeli și nu ar trebui să dispară din cauza unei note mici. Ea se clădește încet, din lucruri pe care adesea nu le observi: din momentele în care ai avut curajul să întrebi, din zilele în care ai vrut să renunți, dar ai ales să încerci, din clipele în care ai știut răspunsul sau din clipele în care nu ai știut răspunsul, dar ai rămas atent. Adevărata încredere nu strigă: „Sunt cel mai bun!”, ci șoptește: „Voi fi mai bun decât ieri.”. Ea trăiește în tăcere, în pașii mici spre mai bine și în răbdarea cu care înveți din propriile greșeli.
Notele se uită, dar curajul de a crește rămâne. Dorința de a reuși, pasiunea cu care visezi și bunătatea propriilor gesturi nu pot fi notate.