de Eliza Barbu, clasa a XI-a B
Sursă imagine: www.pinterest.com
O lume ciudată, ar spune mulți, dar pentru ei era firesc. Cum să trăiască fără muzică? Fără a te putea exprima?
Străzile pe care se revărsau odată culoarea și muzica, acum erau pline cu mesajele de propagandă emise de guvern. Muzica? Interzisă. O adevărată cenzură într-o lume care ar trebui să fie liberă.
Dar ce ar fi dispărut din lumea aceasta rebeliunea?
În depozitul uitat de la marginea orașului, 8 băieți au găsit un loc sigur. De aici, nu se auzea muzica pe care o creau sau pe care o ascultau.
Woo, stând pe vechea canapea pe care au descoperit-o prin lucrurile abandonate de oamenii din oraș, ținea în mână clepsidra găsită de Joong. Pe lângă el, Yun repara radioul vechi pe care îl foloseau pentru a asculta muzica înregistrată de ei. Într-un ungher, Joong și Min se certau pe instrumentele pe care le-au furat dintr-un mic magazin care încă vindea obiecte interzise de către autorități.
– Nu poți conecta chitara la boxe! Poate este un loc mai pustiu, dar nu știi când vor patrula polițiștii. Joong, care spusese aceste cuvinte, parea mai mult îngrijorat decât nervos.
– Nu ne vor auzi. Când a patrulat poliția pe aici ultima dată? Probabil au uitat și ei de locul ăsta… Au alte treburi mai importante – protestă Min.
Woo, dând ochii peste cap, se uită la Min și la Joong, care se certau pentru a zecea oară pe ziua de azi.
– Vreți să încetați? Yun ar trebui să se concentreze cât repară radioul. Cum pretindeți să mai ascultăm muzică?
O lumină mică și albastră apăru din clepsidră când Woo o întoarse pentru a doua oară, dar niciunul dintre băieții aflați în depozit nu o observă.
Yun oftă încet, încercând să lipească două fire între ele. Își ridică privirea spre cei doi băieți care încă se ciondăneau și spuse:
– Am mai zis: nimeni nu ne aude aici. Guvernul a uitat de periferie. Tot ce este important se întâmplă în inima orașului.
Joong trase aer în piept, încercând sa se calmeze și se uită la restul grupului. Hwa, Yeo, San și Jong repetau versurile. Fiecare cântec scris avea același subiect: o lume liberă. O utopie, cum ar spune mulți din oraș când gurvenul nu asculta ce se vorbește. Dar pentru ei, concentrau o speranță.
Nimeni nu și-a dat seama când Woo întoarse clepsidra pentru a treia oară. Dintr-odată, lumina care apăruse inițial se mări, orbindu-i pe băieți timp de câteva secunde și, brusc, clepsidra se sparse.
După ce șocul a început să scadă, Woo își îndreptă privirea spre figurile nou apărute în depozit: opt băieți, toți îmbrăcați în negru, cu pălării și cu paltoane lungi, fiecare semănând cu unul dintre băieții din grup.
Min, cu ochii măriți în mod dramatic, șopti:
– Cine sunt ei?…
Va urma!
