de Beatrice Onofrei, clasa a X-a B
Sursă imagine: www.pinterest.com
Spune-mi un cuvânt,
Dulce, poate crunt,
Rece, chiar mărunt.
Spune-mi tu ceva,
Ce numai tu-mi spuneai cândva.
Sună-mă când mă vei uita,
Într-o zi de chin, chiar de-ar fi cer senin,
Și voi veni spre alt tău glas,
Ce-l auzeam mereu,
Pierdută în sufletul meu ars.
Caută-mă când ți-ar fi dor
Sau atunci când te-ar cuprinde un fior.
Asta ai vrea să știi, nu-i așa?
Că voi fi aici când lumea va fi rea,
Că te voi proteja când toți te vor uita.
Adu-ți aminte atunci,
În acea zi cu cer senin,
Că eu nu voi mai fi, căci acest suflet ars
Nu-ți mai aparține și nu mai stă legat
De chipul tau străin și fals.
