de Eliza Barbu, clasa a X-a B
Sursă imagine: www.pinterest.com
Acțiunea nuvelei dostoievskiene intitulate „Nopți albe” se petrece pe parcursul a patru nopți și al unei zile din viața unui narator neindividualizat prin nume. Într-o seară, în timp ce se plimbă prin Sankt Petersburg, el întâlnește o fată pe nume Nastenka, care plânge pe un pod. Văzând că un bărbat străin o urmărește și o amenință, naratorul o ajută. Cei doi devin prieteni și, în nopțile următoare, își împărtășesc gândurile, speranțele și visurile.
Nastenka este o tânără care trăiește sub supravegherea strictă a bunicii sale, care se teme că fata ar putea fi sedusă de un bărbat. În timpul zilei, își petrece timpul acasă citind și cosând, iar singurele momente de libertate sunt cele de după ce bunica adoarme și ea reușește să iasă din casă.
Deși îi spune naratorului să nu se îndrăgostească de ea, acesta nu se poate abține. Nastenka îi mărturisește că iubește deja un alt bărbat, fost chiriaș în casa bunicii ei, pe care îl așteaptă să se întoarcă dintr-o călătorie. Când el nu apare, se simte tristă și crede că a fost abandonată. Naratorul, emoționat de suferința ei, o ajută să-i trimită o scrisoare acelui bărbat și, în cele din urmă, îi spune că o iubește. La început, Nastenka nu știe ce să creadă, dar crezând că iubitul ei nu se va mai întoarce, decide să îl uite și îi spune naratorului că și ea îl iubește, pentru că este o persoană bună. Cei doi încep să-și facă planuri. Însă chiar în acea noapte, logodnicul Nastenkăi se întoarce. Fericită, ea aleargă spre el și îl îmbrățișează, lăsându-l pe narator cu inima frântă. Într-un fel, tot ce a trăit cu Nastenka a fost ca un vis, iar el revine brusc la realitate.
Fiecare dintre noi a simțit, la un moment dat, ceea ce înfățișează Dostoievski în „Nopți albe”. Relatarea la persoana întâi facilitează identificarea cititorului cu personajul-narator, un tânăr singuratic, care, sub imperiul unei mari frământări interioare, își dorește să găsească pe cineva cu care să se conecteze și care să-i dea un sens vieții. Neavând pe nimeni, rătăcește prin oraș, căutând speranță și înțelegere.
