de Elena-Luminița Hrițcu, profesor de limba și literatura română
Sursă imagine: https://blog.eternal3d.com
Prefigurat de Vasile Alecsandri, autor al celebrului Pastel chinez, interesul lui Alexandru Macedonski față de civilizația Asiei Răsăritene devine evident în ciclul Rondelurile de porțelan. Într-un moment al activității sale literare, ferventul antijunimist se simte atras de ceea ce G. Călinescu numește „exotismul asiat”, astfel încât anumite rondeluri ce poartă semnătura sa reflectă, în spirit simbolist, tentația marilor evadări, mirajul tărâmurilor îndepărtate.
Cele câteva creații care compun grupajul rondelurilor asiatice oglindesc imagini din universul chinez și nipon. Sunt evocate embleme ale acestui spațiu: mandarinul, pagoda, kimonoul, rogojina, orezul. Textele emană solaritate: obiectele descrise și oamenii care populează această lume se află sub imperiul diurnului, al matinalului. Se poate remarca obsesia materialelor prețioase, orbitoare: prispa lui Tsing-Ly-Tsi e „de aur” (Rondelul lui Tsing-Ly-Tsi). Tot „de aur” pare a fi și căldura din Rondelul muzmeiei. Casa regelui chinez amintit este „de porțelan”, iar marea japoneză are culoarea smaraldului.
Luxul și rafinamentul civilizației asiatice sunt simbolizate în Rondelul podului de onix prin mineralul considerat piatră semiprețioasă. Cromatica valorificată susține impresia de transparență, de luminozitate. Culorile predilecte sunt pastelate: rozul, albastrul deschis, liliachiul. Însumate, acestea compun „jocul vecinic de culori” – sintagmă prin care poetul definește „smaraldul mării răpitoare” din Rondelul mărei japoneze. Textele poetice amintite, de factură descriptivă, surprind imagini aparent eterne, ce scapă curgerii inexorabile a timpului: Tsing-Ly-Tsi, regele chinez din rondelul ce inaugurează seria, stă pe prispă și impresia de nemișcare se prelungește în atemporal. Muzmeia se lasă purtată spre „ceainăria depărtată”, iar Fo-hi, din Rondelul opiumului, fumează în aiurare, lepădându-se de chinuri și de griji prin accederea în paradisul artificial generat de substanța narcotică.
Admirația și simpatia poetului față de poporul japonez sunt, poate, sentimentele care au constituit resortul ce stă la baza conceperii textelor de inspirație asiatică și pe care le degajă cvinaria ce încheie Rondelul mărei japoneze:
„Copii, de griji neștiutori,
Sunt japonezii-ntre popoare,
Ș-orice dureri le sunt ușoare.
Căci poartă-n suflet, zâmbitori,
Smaraldul mării răpitoare.”