de Daria Nastasă, clasa a XI-a B
Fotografiile din acest articol au fost realizate de Ana-Maria Chiriac, clasa a XI-a B.
„Eșecul este foarte important. Vorbim despre succes tot timpul. Reziliența la eșec sau transformarea eșecului într-o oportunitate este cea care duce la succes. Am cunoscut persoane care nu vor să încerce, de teama de a nu eșua. ”– J. K. Rowling
Eșecul a reprezentat un concept necunoscut în existența mea, până la afișarea rezultatelor de la Evaluarea Națională.
Pot afirma cu mândrie că întotdeauna am fost o elevă conștiincioasă și perseverentă, că am obținut premiul I în fiecare an, începând cu clasele primare și până la liceu, bucurându-mă de aprecierea cadrelor didactice și a oamenilor din jurul meu.
Însă examenul de Evaluare Națională mi-a dovedit că ființa umană este, de fapt, imperfectibilă, având limitele sale. În ciuda muncii depuse și a stresului enorm, rezultatul nu a fost cel așteptat, iar nota obținută la proba de la matematică avea să-mi decidă viitorul pentru următorii patru ani.
Am fost dezamăgită de propria persoană, îmi făceam procese de conștiință, reproșându-mi faptul că nu am depus suficient efort în activitatea de învățare.
Cu toate acestea, părinții mei m-au susținut necondiționat și mi-au oferit ajutor în depășirea nereușitei pe care am resimțit-o ca atare în urma examenului.
Însă a urmat aplicarea procedurii de repartizare computerizată, iar eșecul și-a făcut apariția din nou în existența mea.
Speranțele mele au fost zdrobite atunci când am aflat că am fost admisă la Liceul Teoretic „Carmen Sylva”.
Exprim acest fapt cu toată sinceritatea: liceul a cărui elevă sunt astăzi nu a reprezentat prima mea opțiune.
Având încredere că voi reuși să depășesc acest „eșec”, am hotărât să rămân eleva acestui liceu, deși eram conștientă că alegerea făcută mă va urmări pe tot parcursul vieții.
Totuși, aveam să cunosc oameni valoroși, să descopăr pasiunea pentru materiile umaniste și să trăiesc experiențe noi, care m-au ajutat să evoluez într-un mod deosebit.
Parcursul primului an de liceu a fost anevoios, fiind marcat de necunoscute, cum ar fi colectivul de elevi și profesori, dar și volumul amplu de informații compartiv cu cel din gimnaziu.
Eșecul m-a urmărit și în următorii ani, dar am considerat mereu că nereușita de la examenul de Evaluare Națională nu poate fi depășită de niciun alt insucces.
Tot în perioada liceului, mi-am descoperit pasiunea pentru istorie.
Implicarea și dedicarea doamnei profesoare Bâcă Alina-Mihaela în predarea materiei m-au ajutat în acest sens.
Astfel, în clasa a X-a, am participat pentru prima oară la Olimpiada de istorie. Procesul de pregătire și învățare a fost dificil, dată fiind experiența mea limitată în privința acestor competiții. Până la acel moment, participasem doar la etapa locală a Olimpiadei naționale de limba și literatura română și la etapa județeană a Olimpiadei de limbi clasice (limba latină), dar și la concursuri cu tematică istorică.
Deși în urma participării la Olimpiada de istorie, am obținut un rezultat bun, nici de această dată nu a fost cel prevăzut.
Cu toate acestea, doamna profesoară m-a încurajat, spunându-mi că nu ar trebui să fiu dezamăgită de rezultat, ci mândră de prezența mea în cadrul competiției.
După această experiență din anul școlar respectiv, am renunțat la intenția de a mă mai înscrie, din teama de a nu eșua din nou, aspect ce avea să fie infirmat de obținerea unui succes în anul următor.
În urma unei îndelungate reflecții, pe fondul divizării timpului meu dedicat studiului între achitarea de sarcinile școlare și aprofundarea conținuturilor pentru admiterea la Facultatea de Medicină, am hotărât să iau parte și anul acesta la Olimpiada de istorie.
Odată cu această alegere, îmi asumasem dificultatea procesului temeinic de învățare pentru olimpiadă, orele de curs pierdute, soldate cu recuperarea materiei, în favoarea orelor de pregătire, stresul și presiunea imensă care se afla pe umerii mei.
Spre deosebire de anul trecut, în acest an, s-a organizat și etapa locală a Olimpiadei de istorie.
Aflând cu o săptămâna înainte că aceasta va avea loc, neliniștea m-a cuprins, dar aveam speranța că mă voi califica la etapa județeană, ceea ce s-a întâmplat, prin obținerea unui punctaj onorabil și a unei mențiuni.
Viața avea să-mi dovedească faptul că succesul nu se obține atât de ușor, când starea mea de sănătate s-a înrăutățit în luna martie, fapt ce a complicat procesul de învățare.
Toată acea perioadă a fost marcată de emoții enorme și de insomnii, iar cu cât ziua competiției se apropia, cu atât starea mea de nesiguranță se adâncea.
Cuvintele nu sunt de ajuns pentru a descrie stările experimentate în „ziua cea mare”, atât de mine, cât și de părinții mei, care s-au gândit, în primul rând, la starea mea generală de rău.
Chiar în dimineața olimpiadei, tatăl meu a încercat să mă convingă că ar trebui să renunț, dacă simt că nu voi putea depăși obstacolul care îmi afecta concentrarea, și anume tusea persistentă, spunându-mi că mă va susține indiferent de alegerea pe care o voi face.
Perseverența și nădejdea că voi putea obține un rezultat remarcabil, poate chiar și calificarea la etapa națională, m-au îndemnat să nu renunț la idealul pe care mi-l fixasem.
Ca urmare, eforturile mele, dar și ale doamnei profesoare de istorie, care m-a susținut și mi-a oferit încrederea în forțele proprii, au fost răsplătite prin obținerea unei frumoase distincții: premiului al III-lea și o clasare la o diferență mică față de primul din ierarhie.
La momentul respectiv, am fost dezamăgită de faptul că nu am reușit să îmi îndeplinesc unul dintre cele mai mari visuri, dar în clipa prezentă, sunt mulțumită pe deplin de rezultatul obținut, aspect ce m-a convins să particip și anul viitor la Olimpiada de istorie.
După această experiență, pot afirma fără nicio îndoială că eșecul este necesar în existența oricărui individ, pentru ca acesta să învețe din greșeli, spre a evolua și a reuși să ajungă la succes.
Felicitări!!!!