de Ana-Maria Chiriac, clasa a XI-a B
Înainte de a trece la întrebări, vă propun să ne familiarizăm cu o scurtă clasificare a acestor generații. Astfel, vom putea înțelege mai bine contextul. Vom explora schimbările înregistrate de-a lungul timpului, evoluția adolescenței în funcție de aceste generații.
Începem cu generația Baby Boomer, apoi vom trece la generațiile X, Y, Z și Alpha . Fiecare își are propriile trăsături și experiențe definitorii.
- Baby Boomers
Generația Baby Boomer cuprinde persoanele născute între 1946 și 1964.
Această generație a fost rezultatul unei economii puternice de după cel de-al Doilea Război Mondial, când mulți oameni s-au simțit încrezători că vor putea întreține un număr mai mare de copii, ceea ce a dus la un val uriaș de nașteri.
Atribute-cheie: competitivitate; siguranță de sine.
2. Generația X
Îi reunește pe cei născuți între 1965 și 1980.
Membrii săi au crescut, de asemenea, într-o perioadă în care ratele de divorț erau mai mari și în care mai femeile au început să intre pe piața muncii. În consecință, mulți membri ai Generației X au fost „copii cu cheia la gât”, petrecând timp semnificativ fără supravegherea unui adult.
Atribute-cheie: independență; varietate de resurse.
3. Generația Y sau Milenialii
Milenialii (denumirea se justifică prin faptul că mulți dintre ei au devenit adulți la începutul mileniului) sau Generația Y sunt cei născuți între 1981 și 1996.
Printre stereotipurile ce îi vizează pe membrii acestei generații se numără lenea și obsesia față de propria persoană. Pe de altă parte, ei sunt mai deschiși la schimbare și mai conștienți de problemele sociale și de mediu decât orice generație dinaintea lor.
Ei sunt „nomazi digitali”, deoarece au crescut în era internetului și au fost martori la apariția rețelelor sociale, a mesageriei instantanee, a laptopurilor și a revoluției smartphone-urilor.
Atribute-cheie: încrederea în sine; contestarea autorității.
4. Generația Z
Generația Z este cel mai frecvent definită ca fiind cea a persoanelor născute între 1997 și 2012.
Este considerată și cea mai deprimată și pesimistă generație, din cauza creșterii presiunilor socio-politice, cum ar fi amenințarea violenței, apariția social media și adâncirea preocupărilor legate de schimbările climatice.
Potrivit unui studiu din 2019 publicat în Journal of Abnormal Psychology, între 2009 și 2017, ratele de depresie au crescut cu mai mult de 47% în rândul celor cu vârsta de 12-13 ani, de 60% în rândul adolescenților (14-17 ani) și de 46% în rândul tinerilor cu vârsta între 18 și 21 de ani.
Atribute-cheie: abilitatea de a opera cu tehnologia; curiozitatea.
5. Generația Alpha
În câțiva ani, membrii acestei generații, de care nu toată lumea a auzit, vor fi mai numeroși decât generația Baby Boomer și mulți dintre ei vor trăi până în secolul al XXII-lea.
Generația Alpha îi include, din punct de vedere tehnic, pe cei născuți din 2012 încoace și care, în consecință, au crescut într-o lume complet digitală, dominată de tehnologie și social media.
Am ales o reprezentantă a Generatiei Z, pe Antonia Mîndru, elevă în clasa a XII-a B, pentru a-mi răspunde la câteva întrebări. Ne va ajuta să facem mai ușor diferența intre generatia noastra și cea a părinților noștri.
A.M.C: Cum crezi că diferă experiența ta din adolescență de cea a părinților tăi de la aceeași vârstă? Comparând cele două generații, putem vorbi despre modificări la nivel de valori și atitudini?
A.M: Ca adolescenți, părinții mei s-au confruntat cu mult mai multe provocări în adevăratul sens al cuvântului. Dacă eu, în calitate de tânără modernă, găsesc dificilă lupta cu stresul școlar sau cu termenul-limită al vreunui proiect și îmi fac griji pentru felul în care societatea mă percepe, părinții mei – la vârsta la care pe mine mă preocupă exclusiv propriile probleme – lucrau pe câmp și contribuiau la întreținerea familiei, erau responsabili de creșterea fraților mai mici și de alte treburi casnice. Dezvoltarea lor emoțională, procesul de autocunoaștere, în general aspectele de ordin psihologic au fost ignorate sau exilate într-un plan secundar. În legătură cu libertatea de exprimare și manifestare de care aveau parte, e suficient să amintesc faptul că și-au trăit primii ani ai tinereții sub dominație comunistă.
Desigur, se poate vorbi și despre o diferență de atitudini. Principiile generației părinților mei aparțin unei mentalități clasice, în care o persoană se raportează la cei din jur și la valorile morale. Generația din care fac parte a mutat accentul pe individul în sine, pe care l-a plasat în centrul lumii, în toată complexitatea lui. Astfel, valorile etice au trecut pe un plan secundar, ajungând ignorate și, ocazional, desconsiderate. Dacă ar fi să numesc cele două aspecte care contrastează în raportul dintre cele două generații, acestea ar fi simplitatea mentalității și versatilitatea principiilor.
A.M.C: Ce părere ai despre tehnologie și despre impactul ei asupra vieții tale? Identifici în progresul tehnologic semnificativ înregistrat în ultimele decenii, o sursă a diferențelor dintre generația ta și cea a părinților tăi?
A.M: Progresul tehnologiei are avantajul de a simplifica multe dintre procesele care, altfel, s-a fi desfășurat cu un consum considerabil de timp și muncă – și vorbesc, în special, din punctul de vedere al elevului. În acest lucru constă, spun eu, o altă diferență dintre generații: părinții mei sunt obișnuiți să depună efort pentru a obține orice, de la un produs finit, până la o notă bună. Eu, pe de altă parte, am acces nelimitat la informație și, în loc să scriu de mână ori să pun o scrisoare la poștă, tastez la calculator și trimit un email. În contextul simplificării și al sporirii confortului, actuala generație a fost afectată la nivelul dezvoltării dexterității, al educării răbdării, al manifestării independenței și al capacității de memorare a tinerilor.
Pe de altă parte, progresul tehnologic a avut un impact pozitiv asupra lărgirii orizontului cultural. Personal, sunt recunoscătoare pentru faptul că am avut posibilitatea de a lua contact, în manieră virtuală, desigur, cu diverse mentalități, manifestări, culturi și altele asemenea. Acest lucru nu ar fi fost posibil, dacă tehnologia nu ar fi permis anularea limitelor spațiale.
A.M.C: Ce lecții crezi că ar putea învăța generația actuală din experiențele și valorile celei a părinților noștri și invers?
A.M: Tinerii ar putea prelua, într-o manieră echilibrată, atitudinea conservatoare a generației precedente: oricât de important ar fi progresul, este esențial să rămânem legați de ceea ce ne definește, de cultura în care ne-am născut și de principiile fundamentale ale acesteia, în care se reflectă esența noastră, ca indivizi. Instinctul de conservare concentrează o strategie de supraviețuire și, în fața multitudinii de tentații pe care modernizarea le oferă, trebuie ca un tânăr să fie bine ancorat într-o bază de principii valide, care au rezistat trecerii secolelor.
Părinții generației Z ar putea să-și însușească, spre avantajul lor, o oarecare maleabilitate a viziunii asupra lumii. A fi „open-minded”, tot într-o manieră echilibrată, este esențial, pentru a putea supraviețui în societatea contemporană, care se află într-o continuă schimbare. Dacă părinții ar depune efort pentru a analiza noile perspective și pentru a prelua aspectele pozitive din acestea, ar înțelege mult mai bine lumea în care se dezvoltă adolescenții lor și ar deveni capabili de a le oferi acestora susținere morală și socială adecvată.
A.M.C: Te rog să menționezi cele mai mari provocări cu care se confruntă tinerii din ziua de azi și potențialele soluții.
A.M: Cea mai mare provocare cu care se confruntă adolescenții contemporani sunt ei înșiși. Căutarea sinelui și integrarea în societate se încadrează specificului vârstei, dar contextul de manifestări ideologice și sociale în care sunt plasați tinerii moderni poate deveni o înfricoșătoare piedică în procesul de autocunoaștere. Adolescentul secolului XXI este derutat de toate posibilitățile care i se oferă, nu-și poate auzi propriile gânduri de zgomotul trendurilor în continuă schimbare. Și, astfel, într-o societate în care individul contează, iar drepturile omului sunt înghesuite în prim-plan, tânărul se confruntă cu nesiguranța pe care i-o provoacă instabilitatea lumii exterioare. Tulburările emoționale de timpul anxietății și depresiei – foarte răspândite în rândul adolescenților – sunt rezultatul acestei stări de confuzie. Stima de sine a tânărului este scăzută, fiindcă teoria conform căreia este liber să-și aleagă propriul drum contrastează cu realitatea în care calea îi este limitată de tendințe și de standarde sociale.
O altă provocare este rata crescută a divorțului din ultimele decenii, care a însemnat tot mai mulți tineri crescând în cadrul unui cămin nesănătos, lipsit de armonie și de echilibru sentimental. Fără îndoială, acest aspect are drept rezultat o serie de frustrări și probleme emoționale pe care adolescenții le suferă chiar în mediul care ar trebui să însemne pentru ei un refugiu, un spațiu sigur.
Libertatea greșit înțeleasă seceră și ea numeroase victime din rândul adolescenților. O falsă democrație a devenit pretextul tinerilor care consumă substanțe interzise, fumează de la o vârstă fragedă și își permit tot felul de încălcări ale legii și ale moralei, la adăpostul ideii că individul are dreptul să ia decizii pentru sine. Tot această „libertate” a condus la îngrijorătoarele statistici privind mamele minore, cazurile de viol, crimele comise de adolescenți și altele asemenea.
Soluțiile, după cum se poate observa, stau în puterea generației adulte, care este datoare să întreprindă eforturi în direcția asigurării unei educații corecte și în sensul operării unor schimbări majore de ordin social. Tot ceea ce adolescentul poate face este să găsească un punct de sprijin într-un set de principii valide și să continue să lupte pentru a se maturiza și a se defini ca individ.
A.M.C: Te invit să ne vorbești despre impactul rețelelor sociale asupra vieții adolescenților de astăzi.
A.M: Consider că rețelele de socializare sunt un pericol care crește pe zi ce trece și amenință libertatea de gândire a tinerei generații. În loc ca tinerii să dezvolte opinii personale, aceștia sunt expuși unor idei prefabricate, pe care așa-numiții „influenceri” le popularizează utilizând tehnici de persuasiune care penetrează, uneori, și cea mai bine construită strategie de sortare a informației. La acestea, se adaugă și dorința de a câștiga atenție în perimetrul social media, care îi conduce pe adolescenți fie la practici exagerate, fie la un conformism nesănătos, în raport cu cele mai noi standarde sociale. Rețelele de socializare le oferă tinerilor impresia că se exprimă, comunică și cunosc în mod eficient, când, în realitate, le afectează originalitatea și le alterează concepția despre lume.
A.M.C: Știm că muzica face parte din viața tuturor, într-o măsură mai mare sau mai mică. Te rog să ne împărtășești opinia ta în legătură cu rolul muzicii în viața ființei umane.
A.M: Eu cred într-o muzică universală. De altfel, am și scris un articol despre acest subiect, publicat pe site-ul revistei („De o subtilă omniprezență – muzica”).
Cosmosul se ghidează după un ritm, după niște legi, exact cum o melodie se desfășoară după un portativ, are o cadență și nu se abate de la anumite reguli. Există o strânsă legătură între muzica universului și muzica interioară a ființei umane, fapt pe care îl găsesc absolut fascinant și care, cred eu, justifică modul în care o serie de sunete armonioase poate influența dispoziția și chiar starea de sănătate a unei persoane. Muzica influențează existența umană din timpuri străvechi și va continua să o facă, indiferent de metamorfozele pe care le va suferi, odată cu trecerea timpului.
A.M.C: Vorbește-ne despre genurile muzicale preferate ale Generației Z și despre sursa popularității lor în rândul colegilor tăi.
A.M: Nu sunt în măsură să vorbesc despre preferințele Generației Z în materie de muzică, pe de o parte, fiindcă sunt variate, iar pe de altă parte, fiindcă nu se suprapun propriilor mele afinități. Pot doar menționa că muzica clasică a fost exilată undeva departe de lumina reflectoarelor.
A.M.C: Cât de important este pentru tine să te identifici cu muzica pe care o asculți? Consideri că există o legătură între muzică și personalitate?
A.M: Este esențial pentru mine ca ceea ce ascult să mi se pară valid. Nu ascult un singur stil de muzică, nici nu mă ghidez după specificul curentului în care se încadrează, nici nu discriminez, în funcție de artist. Important pentru mine este ca versurile unui cântec să corespundă principiilor mele și să se suprapună unor stări cu care pot empatiza sau pe care le pot înțelege. Dacă nu sunt de acord cu o mesajul unei anumite melodii, atunci aceasta nu va apărea pe lista mea.
Muzica este un pod între două suflete, aș spune eu. Este, ca și literatura, subiectivă, comunicând sentimentele și principiile celui care o scrie. De aceea există atâtea tipuri de muzică și, implicit, o multitudine de preferințe în materie melodii. Fiecare individ va alege muzica și versurile care se pliază cel mai bine pe felul său de a fi și, în același timp, permite stilului muzical preferat să-i influențeze comportamentul. La rândul său, o persoană care compune va fi ghidată de propriile sentimente și de ceea ce dorește să exprime prin muzica sa, punând în versuri și instrumentație o fărâmă din propriul suflet. Fără îndoială, deci, există o strânsă legătură între muzică și personalitate.
A.M.C: Ai o trupă sau un artist preferat? Ce anume îți place la muzica ei/lui și cum te-a influențat aceasta?
A.M: În materie de muzică instrumentală, prefer compozițiile lui Mozart. Se caracterizează, majoritatea, printr-un ritm alert, care corespunde energiei mele intense. Din același motiv, îl ascult și pe Antonio Vivaldi. Pe Tudor Gheorghe – artist contemporan – îl apreciez pentru reinventarea poeziei românești, în special a baladelor lui G. Coșbuc și a versurilor lui Al. Macedonski, pe care le-a transformat în melodii geniale. Interpretarea sa, acompaniată de o orchestră simfonică, reușește să mă emoționeze de fiecare dată. Ascult acest tip de muzică pentru a-mi regla dispoziția.
Am, într-adevăr, și o trupă favorită de muzică pop. Motivul pentru care i-am etichetat drept „preferați” pe acești artiști este faptul că versurile lor sunt pline de metafore, propunând ascultătorului să descifreze mesajul – fapt mai puțin întâlnit în melodiile contemporane. Albumele lor urmăresc traseul tânărului individ prin perioada adolescenței și vorbesc despre provocările cu care acesta se confruntă. Ascultând melodiile acestei trupe, am realizat complexitatea procesului maturizării și am înțeles că schimbările pe care le experimentez sunt esențiale pentru dezvoltarea mea ca individ. A fost un pas important în adoptarea atitudinii pe care o am acum față de adolescență și față de obstacolele acestei etape existențiale.
A.M.C: Identifici o legătură între muzică și activismul social în rândul Generației Z?
A.M: Fără îndoială. Un exemplu simplu și grăitor ar fi melodiile care concentrează mesaje de tip „love yourself”, „support gender equality”, „women are independent” etc. Majoritatea în limba engleză, aceste melodii sunt combustibil pentru febra feministă care se manifestă în rândul adolescenților contemporani, uneori cu note de exagerare. Orice cântec care promovează independența femeilor, care vorbește despre statutul acestora de egalitate în fața reprezentanților de sex masculin (uneori chiar despre superioritatea în raport cu aceștia din urmă) are mari șanse de a deveni viral și de a primi aprecierea marii majorități, în special, a tinerilor. Adolescenții – animați de revolta și de dorința de evidențiere specifice vârstei – adoptă imediat o cauză pentru care să lupte, în special dacă aceasta li se prezintă sub o formă expresivă, așa cum este muzica.
A.M.C: Îți mulțumesc, Antonia, pentru amabilitatea oferirii acestor răspunsuri!
Voi reveni, în partea a treia, cu un alt invitat, de data aceasta un reprezentant al generației Y.
