
de Ana-Maria Dincă, clasa a IX-a B
Imaginea reprezentativa fost generată cu ChatGPT.
În era digitală, pericolul egocentrismului a ajuns o problemă globală. Rețelele sociale, nevoia constantă de validare, ridicarea la condițiile impuse de societate și idolatrizarea propriei persoane au ca rezultat lipsa autenticității în rândul adolescenților și lipsa de valori esențiale, cum ar fi empatia, bunătatea și altruismul.
Tentația de a ne concentra doar pe „eu” este mare. Rețelele de socializare ne învață că succesul înseamnă cât de cunoscut ești, câți urmăritori ai, câte like-uri primești într-un anumit interval temporal. Dar ce pierdem când alergăm după imaginea superficială și uităm de esența noastră?
Pierdem, în primul rând, adevărata noastră identitate – începând de la lucruri mici, cum ar fi renunțarea la anumite articole vestimentare care nu mai sunt în trend, putem ajunge la schimbarea personalității noastre, a gusturilor, chiar și a valorilor ce ne ghidează existența, totul pentru a atrage atenția în mediul online.
Scriitorul Matei Vișniec vorbește despre acest fenomen în textul său „Eu”din volumul „Cabaretul cuvintelor”, propunând și o soluție, un remediu pentru această situație. El descrie cuvântul „eu” ca pe o entitate obositoare, narcisistă și incapabilă să vadă dincolo de sine și pare că aceste trăsături se potrivesc perfect adolescenților din zilele noastre, cărora le este frică de a fi invizibili.
Veștile bune sunt că orice problemă are și o soluție, în acest caz, este întoarcerea la cuvântul „noi”, un cuvânt cald, generos, tot timpul cu brațele deschise și dornic să ajute. „Noi” este un cuvânt care unește, nu izolează, care oferă sprijin și care este un acoperiș ce ne apără de toate îndoielile și grijile cu care ne confruntăm.
Egocentrismul ne izolează, ne dezbină, chiar dacă pare că ne aduce in centrul atenției și că ne oferă fericirea absolută. În spatele „adorării” primite din partea publicului, se ascund gelozia, comparația continuă și teama de a nu fi suficient de bun.
Poate că a venit momentul sa ne adresăm câteva întrebări: Cine suntem noi fără filtre, fără opinia altora? Cine eram noi înainte de a ne construi imaginea pe rețelele de socializare? Mai există acel „eu” sau a fost înlocuit cu varianta creată de alții?
În concluzie, adevărata valoare nu stă în imagine, ci în caracter. Iar curajul de a fi tu însuți și de a-i include pe ceilalți în povestea ta e, poate, cel mai frumos pas spre maturitate.