Stresul- definiția succesului sau a eșecului?

Stresul, o realitate atât de cunoscută și de obișnuită pentru mulți dintre noi, este un factor inevitabil în existența fiecărui individ, indiferent de etapa vieții, care afectează sănătatea fizică și psihică, obiceiurile și activitățile zilnice, performanța educațională ori la locul de muncă, relațiile interpersonale, dar și relația cu sinele propriu.

Însă în adolescență, presiunea devine cel mai greu de gestionat, din cauza lipsei unei experiențe anterioare în reacționarea la un factor stresor, astfel încât metodele cunoscute de combatere a stresului devin insuficiente.

Cu toate că majoritatea adolescenților din generația actuală petrec un timp îndelungat pe rețelele de socializare, de unde pot afla informații prețioase din articole de specialitate, care i-ar putea ajuta în diminuarea și eliminarea stresului, de multe ori, acestea nu au și o utilitate practică.

Există nenumărate metode de combatere a stresului, recomandate de specialiști din domeniul medicinei, psihologiei și învățământului, cum ar fi alternarea activității cu perioadele de relaxare, odihna suficientă, alimentația sănătoasă, exercițiile fizice, comunicarea cu oamenii apropiați sau ședințele de consiliere psihologică.

De cele mai multe ori, aceste strategii, considerate eficiente de autorii studiilor de specialitate, nu funcționează. Cum trebuie să procedeze un adolescent care nu-și poate lua pauze de la învățat, pentru a se relaxa sau a dormi suficient, din teama de eșec sau din cauza sentimentului de vinovăție? În viziunea acestuia, studiul neîncetat, desfășurat cu perseverență îi poate aduce succesul, când, de fapt, poate avea efecte negative, cum ar fi sindromul „burnout”, procrastinarea, depresia și anxietatea sau probleme grave de sănătate. Cum ar putea ajuta o alimentație sănătoasă și exercițiile fizice, din moment ce programul tău de studiu se desfășoară până la ore târzii, iar stresul cauzează pierderea energiei și, pentru a o redobândi, ai tendința de a consuma alimente nesănătoase și cafeină, dar mai ales atunci când suferi de o tulburare de alimentație, hiperfagie compulsivă, apărută pe fond de stres? Și ce mai rămâne dacă toate aceste soluții nu pot fi aplicate? Poate doar comunicarea cu oamenii apropiați sau cu psihologul, care te poate ajuta, dar parțial, deoarece nimeni altcineva nu se află în situația ta și nu poate înțelege toate emoțiile și sentimentele tale, fiecare are propria experiența și privește dintr-o altă perspectivă situația prin care treci.
Cu siguranță, majoritatea specialiștilor nu ar fi de acord cu afirmațiile mele și s-ar grăbi să mă contrazică, dat fiind faptul că nu dețin studii pe această temă, în schimb, toate cele scrise mai sus reflectă experiența personală și sunt resimțite în fiecare zi de mine, o elevă care se pregătește pentru admiterea la Medicină și care se implică activ în procesul de învățare individual, dar și în activitățile școlare, asemenea multor adolescenți pe care îi cunosc.
Totuși, am ajuns la concluzia că, în această situație, pentru care nu se întrevede o soluție, există anumite măsuri ce contribuie la combaterea efectelor stresului. Elevii, părinții și profesorii ar trebui sa elimine așteptările nerealiste, născute din dorința permanentă de a obține rezultate extraordinare, deși succesul unui individ nu ar trebui sa depindă de acest aspect; să învățăm să acceptăm că există și eșec, că progresul, drumul spre succes este realizabil în timp, fără a pune, peste stresul cauzat de examenul în sine, presiune suplimentară; să eliminăm stereotipurile conform cărora doar elevii care învață în fiecare zi vor deveni oameni de succes sau că dacă ai obținut o notă mai mică decât cea așteptată, existența ta s-a încheiat; să admitem că trebuie să existe un echilibru între studiu și activitățile recreative, fără a neglija niciuna dintre cele două.
Nu contest faptul că trebuie sa fim preocupați de studiu, este o condiție absolut necesară, dacă îți dorești să promovezi un examen fie cu notă maximă, fie cu notă de trecere, dar și pentru viitoarea ta profesie, însă nu este totul doar despre această parte a vieții.
Din punctul meu de vedere și raportându-mă la profesia pe care îmi doresc să o urmez, aceea de medic, cunoștințele medicale sunt la fel importante ca modul în care te comporți cu pacienții tăi, empatia și profesionalismul contând la fel de mult în exercitarea acestei profesii. Aceste valori nu sunt strict corelate cu volumul lucrărilor de specialitate citite în perioada facultății sau cu numărul nopților sacrificate pentru a învăța.
Îmi permit să fac această afirmație, deoarece am observat în jurul meu, dar și în mediul online, studenți care termină facultatea, indiferent de domeniu, epuizați și totodată dezinteresați de ceea ce implică cu adevărat profesia lor, dat fiind faptul că experiența facultății (se aplica și în cazul liceului) se transformă într-un maraton de învățat sub presiune și în nopți de nesomn, care îi determină să-și piardă motivația de a deveni adevărați profesioniști. De altfel, pot exista și elevi sau studenți care au experimentat situații similare, dar să fie de asemenea adevărați profesioniști, dar pentru această reușită trebuie sa fii foarte pasionat și dedicat domeniului respectiv.
Consider că este imperioasă o reformare a sistemului de învățământ românesc, care întârzie să apară. Învățământul românesc pune accentul pe notele obținute de elevi, ce se consideră, din păcate, de cele mai multe ori, definitorii pentru personalitatea și existența lor, mai mult decât pe dezvoltarea sănătoasă din punct de vedere moral, cultural si educațional.