de Ilinca Constantin, clasa a IX-a B
Sursă imagine: www.pinterest.com
Uneori, viața nu se desfășoară așa cum ne-am dori. Facem planuri, visăm, muncim și totuși ajungem în fața unui eșec. Atunci, apare întrebarea: ce facem mai departe? Ne blocăm în dezamăgire sau învățăm să o depășim și să continuăm drumul?
Am înțeles pe pielea mea că, fară acceptare, nu există evoluție. De ce? Pentru că, atunci când nu reușim să acceptăm un eșec sau o situație mai grea, rămânem captivi în trecut. Nu putem privi spre viitor dacă refuzăm să înțelegem și să ne asumăm ceea ce s-a întâmplat. Acceptarea nu înseamnă resemnare, ci recunoașterea realității și transformarea ei în punct de plecare pentru a deveni mai buni.
Nu am intrat la liceul dorit și, pentru o vreme, m-am simțit dezamăgită de mine însămi. Însă, după ce am trecut peste șocul inițial, am realizat că am două variante: să rămân blocată cu gândul că „nu am reușit” sau să folosesc experiența ca să cresc. Am ales a doua variantă. Acceptarea m-a ajutat să mă ridic, să îmi pun întrebări, să învăț din greșeli și să îmi doresc să devin o versiune mai bună a mea.
Viața nu e o linie dreaptă. Este plină de suișuri și de coborâșuri. Dar tocmai aceste coborâșuri ne dau puterea să urcăm mai sus. De fiecare dată când acceptăm o greșeală, o dezamăgire sau o pierdere, învățăm ceva nou. Acceptarea este cheia care deschide ușa către evoluție.
Data viitoare când lucrurile nu ies așa cum ai sperat, respiră adânc și amintește-ți: nimic nu este întâmplător. Poate nu ai ajuns acolo unde voiai, dar e foarte posibil să fii exact acolo unde trebuie pentru a deveni cine ești menit să fii.
Așadar, dacă te lovești de un eșec, nu uita: nu înseamnă că ai pierdut totul. Înseamnă că ai primit o lecție. Și dacă alegi să o accepți, vei evolua.
