de Ana-Maria Chiriac, clasa a XI-a B
În vuietul vremii ce-n beznă apune,
Se naște o viață din veșnice rune,
Un fir de lumină în noaptea cea grea,
O frunză de dor pe o creastă de stea.
E viața o clipă, o zare fugară,
Un zbor fără aripi, o umbră ușoară,
Se-ascunde-ntr-un zâmbet, în plâns și în joc,
E steaua ce arde c-un ultim noroc.
Când zorii se-nalță și roua se-așterne,
Un vis prinde viață, din gânduri se cerne,
E cântec și pace, e drum neștiut,
E șoapta din vântul ce trece tăcut.
E viața un dar, o tainică floare,
Ce-nflorește în suflet, pe orice cărare,
Din nopți și din zile, din soare și ploi,
Se scrie o carte cu lacrimi și foi.
Învață s-o prețuiești, s-o trăiești pe deplin,
Cu inima largă și suflet senin,
Căci viața e scurtă şi clipa e dulce,
Trăieşte din plin ce zâmbet ţi-aduce.
