de Bogdan Zamfirescu, clasa a XI-a B
Jocurile video au devenit deosebit de relevante în ultimele două decenii, acestea fiind considerate un hobby de către majoritatea tinerilor din epoca actuală.
Jocurile video datează încă din anul 1958, când a apărut primul joc numit „Tennis for Two”, creat de fizicianul William Higinbotham. Probabil, vă întrebați de ce sunt așa de populare acum. De ce sunt așa de captivante? Veți răspunde că tehnologia este cauza, dar nu, nu apariția tehnologiei se află la mijloc, ci dezvoltarea acesteia. În anii secolului al XXI-lea, societatea a suferit schimbări majore în domeniul tehnologic, într-o perioadă mult prea scurtă. Până în 1980, jocurile erau valabile doar in centrele special amenajate de tip „arcade”, unde exista o selecție limitată de opțiuni. Cu timpul, au devenit din ce în ce mai accesibile şi mai cunoscute.
Eu sunt un entuziast al jocurilor de strategie și un jucător relativ bun de șah. Pasiunea mea față de șah a pornit de la o vârstă fragedă, pe când mă jucam cu tatăl și bunicul meu. Acum, s-ar putea să spuneți: Ce legătură are șahul cu jocurile video? Păi… în prezent, și jocurile clasice de pe vremuri pot fi jucate online în format digital. Acest aspect nu face decât să dovedească flexibilitatea de care dispune tehnologia.
„Ca și în cazul multor alte activități care au potențiale beneficii și daune, moderația este cheia.” – Peter Grinspoon, Efectele prea multor jocuri asupra sănătății (2020)
Un adevăr arhicunoscut, dar greu de aplicat este că și jocurile trebuie consumate în moderație. Printre efectele pozitive ale acestora, se numără îmbunătățirea atenției distributive și dezvoltarea reflexelor.
„Jocurile video sunt create tocmai pentru a te menține în vârful abilităților tale sau chiar dincolo de ele – pentru a te menține provocat în regimul tău de competență.” – dr. Gantwerker (2016)
Personal, folosesc jocurile ca o metodă de a petrece mai mult timp cu prietenii mei. Adică de ce nu le-aș folosi? Este foarte convenabil pentru mine să deschid computerul pentru a mă afla, apoi, la câteva tastări distanță de tovarășii mei.
Un alt aspect trist, dar real este dependența cauzată de jocurile video. De regulă, dependența se regăsește în rândul copiilor sau al adolescenților, întrucât conținutul media prezentat este realizat potrivit preferințelor acestora. Producătorii acestor jocuri au întocmit cu meticulozitate o formulă garantată de a funcționa atât în captarea, cât si conservarea atenției consumatorilor. Experiența unui copil se desfășoară astfel:
1) În prima etapă, jocurile lansate sunt gratuite și însoțite de multe reclame pe toate rețelele de socializare, ce sunt realizate de către creatorii de conținut sponsorizați. Zvonurile produse de această schemă de marketing îl intrigă pe clientul de rând sau cel puțin îi stârnește curiozitatea.
2) După ce jucătorul își alege noua sa „sursă de distracție” și investește îndeajuns de mult timp în aceasta, apare dorința arzătoare de a achiziționa elemente exclusive din lumea virutală, pentru a se diferenția de restul jucătorilor (fenomen tipic întâlnit in jocurile video de tip „multiplayer” – în care participă mai mult de o persoană).
3) Expus unui mediu competitiv, jucătorul începe un drum aparent nesfârșit pe calea îmbunătățirii aptitudinilor sale virtuale, cu scopul de a deveni cel mai bun, astfel risipind și mai mult timp jucându-se sub impresia că străduința sa va avea rezultate fenomenale, deși nerealiste (de obicei această etapă se încheie odată ce persoana în cauză intră într-o stare de epuizare totală sau se întoarce cu picioarele pe pământ).
Scenariul poate părea exagerat, dar este îngrijorător cât de mulți copii sau adolescenți se află în situații similare. Tocmai de aceea, este preferabil pentru copiii care încă sunt în dezvoltare să crească fără acces nelimitat la tehnologie.
Un alt motiv demn de menționat pentru depăşirea timpului zilnic maxim recomandat în utilizarea jocurilor virtuale este sistemul lent de progresare implementat în mod intenționat. Acesta previne atingerea unui sfârșit care ar putea cauza pierderea de interes în a continua, a utilizatorului.
Din nefericire, dacă jocurile video nu sunt utilizate ca un mijloc de relaxare cu simț de răspundere, efectele dăunătoare le vor eclipsa inevitabil pe cele benefice.
În exces, acestea cauzează fel și fel de probleme, cele mai comune urmări negative fiind:
1) Insomnia – tinerii preferă să se joace, în loc să doarmă.
2) Deshidratarea – tinerii uită să se hidrateze.
3) Lipsa de toleranță – jucătorii efectuează iar şi iar anumite acțiuni pentru a căpăta aceeași satisfacție pe termen scurt, iar stimulilor exteriori care întrerup acest proces li se poate răspunde cu agresiune.
4) Lipsa de motivație – stare ce se manifestă imediat după încetarea unei sesiuni prelungite de jocuri.
Netratate, toate urmările menționate mai sus pot duce la alte efecte nedorite în timp. Consecințele negative pot fi evitate în totalitate cu usurință, atât timp cât există variație.
Pe scurt, jocurile video pot fi distractive atunci când sunt integrate într-un stil de viață echilibrat.
