de Antonia Mîndru, clasa a XI-a B
Ce-ți ofer eu ție, dragă Românie,
Într-o zi în care toți sărbătoresc?
Când primești urale, flori și dedicații,
Eu, un singur suflet, ce să-ți dăruiesc?
Vrei manifestații, vrei postări în care
Să-mi exprim cu patos ,,simțul românesc”?
Vrei compătimire sau o listă mare
Cu schimbări pe care EU mi le doresc?
Să-ți aduc aminte cât ești de vitează,
Să-mi asum valoare prin strămoșii mei?
Vrei să fac paradă de conștiința-mi trează,
Să-ți ridic un soclu, să te critic? Vrei?
Nu știu dacă astfel de urări te-ncântă,
De le iei în seamă, de ești fericită,
Dacă toată-atenția celor care-ți cântă
Te-a făcut vreodată să te simți iubită…
Pot doar să te-asigur: orice ți s-ar spune,
Ești o țară mândră, liberă, frumoasă
Și, ca orice patrie din această lume,
Ești o ,,geografie sacră”, ești ,,acasă”!
Ziua ta nu trece fără să mă tulbur.
Nu văd tricolorul fără să-mi propun
Ca în orice clipă să depun eforturi
Pentru-a-ți construi un viitor mai bun.
Când te simt aproape, te cunosc mai bine.
Vremuri noi mă-nvață cum să te iubesc.
Oameni dedicați și conștienți de tine,
Dragă Românie, asta îți doresc!
Imaginea reprezentativă:
„România rupându-și cătușele pe Câmpia Libertății” (1847-1848)
Autor: Constantin Daniel Rosenthal
