de Maria-Irina Giurgiu, clasa a XI-a B
În cuib Cerul păgân albastru indigo, cu ea şi ea şi ea, transparent şi disecat doar nouă se vindea. Simțeam ca 4 e o cifra prea egală de apucam .25 mereu din luna ca o para. Ştiam că pronunțând în cerc de patru ori ce spuneam noi ne regăsea după-nconjurul a cinci sori. Eram aceeaşi fată împătrit în ziua 28. Acum, pare-n zadar şi să-ntrupez mai mult nu pot. I-o muscă argintie divin. Balada cerului n-o ascult- O auzeam atât de clar când respiram deodată lin. E mustrător spațiul când mi-a rămas atât de mult, întinse oasele nu dor, le leg in paglici de satin. Ascult şi simt cu resemnare că, fără vrăjitoare, cartea lunii, cu două palme, mă chinui s-o apuc şi s-o sustin.
Persefona stearpă
Te iubesc ca pe toate fructele naturii
şi mai ales ca pe o rodie acră –
storc câți stropi vrei de dimineață
în paharul nostru de apă.
Mă gândeam ultima seară
că mă aplec deasupra feței tale
şi-ți suflu de pe-obraz o geană
ca să te-ndrăgosteşti de altcineva.
Am unghiile mov de rece
rupte la vârf de cutia de carton.
Lipită, o mână, de telefon,
vrea-n vocea ta să se-nece.
Iubirea mea a devenit portocalie,
nu merit roz sau roşie
alte culori decât o prietenie
în casa mea cea nouă nu au să mai fie.
Va veni şi ziua Depăşeşte în pantă, simplă judecată, o frunte boltată. Aripi de înger. Întoarce la tine, înainte de noi. O rochie subțire, copilărie-n toi. În gură gutuie - Tu iartă corupția. Nu-i lăsa să-ți încuie sub dinți revoluția.
